alcătuirii
[Sinonime]
ALCĂTUÍRE, alcătuiri, s.f. Acţiunea de a (se) alcătui1 şi rezultatul ei; întocmire, compunere, constituire, alcătuială. ♦ Compoziţie, structură. – V. alcătui1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
alcătuíre s. f., g.-d. art. alcătuírii; pl. alcătuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ALCĂTUÍRE s. 1. v. creare. 2. v. constituire. 3. v. structură. 4. aranjament, aşezare, dispunere, distribuţie, întocmire, rânduială, structură. (O anumită ~ a materiei, într-o carte.) 5. v. componenţă. 6. v. formaţie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
alcătuíre s. f., g.-d. art. alcătuírii; pl. alcătuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ALCĂTUÍRE s. 1. v. creare. 2. v. constituire. 3. v. structură. 4. aranjament, aşezare, dispunere, distribuţie, întocmire, rânduială, structură. (O anumită ~ a materiei, într-o carte.) 5. v. componenţă. 6. v. formaţie.
(Dicţionar de sinonime)