alega dex - definiţie, sinonime, conjugare

alega

[Conjugare]
ALEGÁ1, alég, vb. I. refl. (Înv. şi pop.) A insista pe lângă cineva, a se lega, a se ţine de capul cuiva. – Lat. alligare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALEGÁ2, aleghez, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acţiuni. – Din fr. alléguer, lat. allegare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ALEGÁ pers. 3 alegheáză tranz. jur. (păreri, teorii etc.) A invoca pentru a sprijini o afirmaţie sau pentru a justifica o acţiune. /<fr. alléguer, lat. allegare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

alegá (-g, -át), vb. refl. – A se prinde, a se lipi. Lat. alligāre (DAR; REW 363), cf. it. allegare, fr. allier, sp. aligar, port. alligar (toate cuv. romanice sînt formaţii neol.). Limba lit. preferă forma simplă lega, cu acelaşi sens, dar în limba pop. are o circulaţie intensă. Este dublet al lui alia, vb., din fr. allier, de unde şi alianţă, s.f.; aliaj, s.n.; aliat, s.m.
(Dicţionarul etimologic român)

ALEGÁ vb. I. tr. (Jur.) A invoca ceva ca scuză, ca motiv pentru justificarea unei fapte etc. [P.i. aleg. / < fr. alléguer, cf. lat. allegare].
(Dicţionar de neologisme)

ALEGÁ vb. tr. (jur.) a invoca ceva ca scuză, ca motiv. (< fr. alléguer, lat. allegare)
(Marele dicţionar de neologisme)

!alegá2 (a se ~) (a se ţine de capul cuiva) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se aleágă
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

alegá (a insista) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. alég, 3 sg. aleágă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

alegá (jur. a invoca) vb., ind. prez. 1 sg. aleghéz, 3 sg. şi pl. alegheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: al ale aleg

Cuvinte se termină cu literele: ga ega lega