alegere dex - definiţie, sinonime, conjugare
ALÉGE, alég, vb. III. 1. Tranz. A prefera ceva sau pe cineva; a-şi fixa preferinţele asupra unui fapt sau asupra unei persoane; a decide. 2. Tranz. A desemna pe cineva prin vot; a vota. 3. Tranz. (Pop.) A deosebi dintre alţii, a recunoaşte dintre mai mulţi; a distinge. 4. Tranz. şi refl. A (se) împărţi formând mai multe grupe. ♢ Expr. (Tranz.) A alege cărare = a despărţi părul în două cu pieptenele. ♦ Refl. Impers. (Reg.) A apărea clar, limpede. 5. Tranz. A curăţa prin selecţie. ♦ Fig. A înţelege clar spusele cuiva. 6. Refl. A rămâne cu ceva de pe urma unei acţiuni, a unei împrejurări etc. 7. Refl. A ajunge într-o anumită situaţie (rea). ♢ Expr. A se alege praf şi pulbere sau a se alege praful de cineva (sau de ceva) = a se distruge complet, a nu mai rămâne nimic (din ceva). [Perf. s. alesei, part. ales] – Lat. allegere (= eligere).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALÉGERE, alegeri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) alege şi rezultatul ei. ♢ Loc. adv. Fără alegere = la nimereală, la întâmplare. La alegere = după voia, după placul cuiva. 2. (Mai ales la pl.) Operaţie care se efectuează conform unor norme precise şi dinainte stabilite, pentru desemnarea prin vot a unei persoane destinate să îndeplinească o anumită sarcină. – V. alege.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ALÉGE alég tranz. 1) (fiinţe, lucruri, situaţii) A considera ca fiind mai acceptabil (în raport cu altcineva sau cu altceva); a prefera. 2) (persoane) A desemna prin vot; a vota. 3) pop. A deosebi dintre alţii; a distinge. 4) A separa de restul masei. ~ sămânţa. ~ untul din zară. 5) A curăţa prin selecţie. 6) rar A admite cu fermitate; a hotărî; a decide. ♢ Urma alege (sau va alege) la sfârşit se va vedea rezultatul. 7) A face să se aleagă. /<lat. allegere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ALÉGE mă alég intranz. 1) A se reuni într-un grup; a se grupa. 2) A rămâne cu ceva (de pe urma unei acţiuni, a unei împrejurări etc.). 3) A ajunge într-o situaţie (de obicei, defavorabilă). ♢ ~ numai praful (din cineva sau ceva) a se distruge complet. /<lat. allegere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ALÉGER//E ~i f. 1) v. A ALEGE şi A SE ALEGE.La ~ la discreţie; după plac. 2) la pl. Desemnare prin vot a unei persoane pentru un anumit post în organele puterii de stat sau în alte organe. /v. a alege
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

alége (alég, alés), vb. – 1. A selecta, a prefera ceva sau pe cineva. – 2. A distinge, a deosebi. – 3. A decide, a ajunge la un rezultat. – 4. A participa la alegeri. – 5. (refl.) A rămîne cu ceva. – Mr. aleg, aleadzire (alepşu, aleaptă); megl. leg, leaziri. Lat. allĕgĕre (Puşcariu 60; Candrea-Dens., 47; REW 364; DAR); păstrat numai în rom. şi în it. alleggere (aver., mil. alezer). După REW, ar putea fi vorba şi de lat. ēllĭgere (cf. Körting 3229), părere fără îndoială greşită (cf. BL, V, 87). Der. alegător, s.m. (persoană care votează); alegînd, adv. (înv., cu excepţia, în afară de); ales, adj. (select); ales, adv. (înv., mai cu seamă, în special; astăzi se preferă construcţia mai ales); ales, s.m. (deputat); ales, s.n. (selecţie); alesător, s.m. (înv., arbitru); alesătură, s.f. (procedeu de ornamentare, mai ales la broderii); les, adv. (Basarabia, mai ales).
(Dicţionarul etimologic român)

a alege pe sprânceană expr. a alege ce e mai bun / ce e mai valoros (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a alege de căpătâi expr. a acosta o prostituată (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

alége vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. alég, 1 pl. alégem, perf. s. 1 sg. aleséi, 1 pl. aléserăm; part. alés
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nou-alés adj. m., pl. nou-aléşi; f. sg. nou-aleásă, pl. nou-alése
(Dicţionar ortografic al limbii române)

alégere s. f., g.-d. art. alégerii; pl. alégeri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ALÉGE vb. 1. v. selecţiona. 2. v. opta. 3. a (se) decide, a (se) fixa, a (se) hotărî, a (se) stabili, (pop.) a (se) îndemna, (înv.) a (se) rezolva, (fig., în Mold. şi Transilv.) a (se) cumpăni. (Ei, ai ~?) 4. a vota. (L-au ~ deputat.) 5. a desemna, a învesti, a pune. (Poporul îl ~ domn.) 6. a rămâne. (Cu ce te-ai ~?)
(Dicţionar de sinonime)

ALÉGERE s. 1. v. selecţionare. 2. v. opţiune. 3. (la pl.) scrutin, vot, votare. (În timpul ~ilor.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: al ale aleg alege aleger

Cuvinte se termină cu literele: re ere gere egere legere