alelei

ALÉLĂ, alele, s.f. (Biol.) Genă de un anumit tip de pe acelaşi cromozom. – Din fr. allèle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALELÉI interj. (Pop.) Exclamaţie (precedând o invocaţie) care exprimă mânia, ameninţarea, părerea de rău sau entuziasmul. [Var.: aléi interj.] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALELÉI interj. (se foloseşte pentru a exprima mirare, ciudă, mânie sau părere de rău). [Sil. -lei] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ALÉLĂ s.f. (Genet.) Formă diferită a unei gene, care determină o trăsătură diferită a unui caracter. [< fr. allèle, it. allele, cf. gr. allelon – alternativ].
(Dicţionar de neologisme)

ALÉLĂ s. f. (biol.) fiecare dintre formele sub care poate exista o genă ce ocupă acelaşi locus în cromozomii omologi. (< fr. allèle)
(Marele dicţionar de neologisme)

alélă s. f., pl. aléle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

aleléi/aléi interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)