alergător dex - definiţie, sinonime, conjugare

alergător

ALERGĂTÓR, -OÁRE, alergători, -oare, adj., subst. I. Adj. Care aleargă. ♢ Piatră alergătoare (şi substantivat, f.) = piatra de moară care se învârteşte spre a măcina boabele. Păsări alergătoare (şi substantivat, f.) = păsări din ţările calde, având picioare lungi, cu care aleargă foarte repede. II. S.m. şi f. 1. Atlet care concurează la probe de alergări. 2. (Rar) Curier (însărcinat cu transmiterea unui mesaj). 3. Cal de curse. III. S.f. 1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a face urzeala la războaiele de ţesut ţărăneşti. 2. (Înv.) Parc vast, împrejmuit, în care erau ţinute anumite animale şi în care se organizau vânători. – Alerga + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALERGĂTÓR1 ~i m. 1) Sportiv care participă la probe de alergări. ~ pe distanţe lungi. ~ pe distanţe scurte. 2) Cal de curse. /a alerga + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ALERGĂT//ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care aleargă. ♢ Pas ~ fugă. (Păsări) ~oare păsări de talie mare, din ţările calde, cu aripi nedezvoltate deplin, dar având picioarele lungi adaptate la alergare. Piatră ~oare piatră de moară care se învârte, măcinând boabele. /a alerga + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

alergător, alergători s.m. 1. (intl.) complice al unui spărgător de locuinţe care supraveghează obiectivul pentru a afla obiceiurile proprietarilor 2. (la pl.) încălţăminte (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

alergătór adj. m., s. m., pl. alergătóri; (atletă, pasăre) f. sg. şi pl. alergătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: al ale aler alerg alerga

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator gator rgator