ales dex - definiţie, sinonime, conjugare
ALÉGE, alég, vb. III. 1. Tranz. A prefera ceva sau pe cineva; a-şi fixa preferinţele asupra unui fapt sau asupra unei persoane; a decide. 2. Tranz. A desemna pe cineva prin vot; a vota. 3. Tranz. (Pop.) A deosebi dintre alţii, a recunoaşte dintre mai mulţi; a distinge. 4. Tranz. şi refl. A (se) împărţi formând mai multe grupe. ♢ Expr. (Tranz.) A alege cărare = a despărţi părul în două cu pieptenele. ♦ Refl. Impers. (Reg.) A apărea clar, limpede. 5. Tranz. A curăţa prin selecţie. ♦ Fig. A înţelege clar spusele cuiva. 6. Refl. A rămâne cu ceva de pe urma unei acţiuni, a unei împrejurări etc. 7. Refl. A ajunge într-o anumită situaţie (rea). ♢ Expr. A se alege praf şi pulbere sau a se alege praful de cineva (sau de ceva) = a se distruge complet, a nu mai rămâne nimic (din ceva). [Perf. s. alesei, part. ales] – Lat. allegere (= eligere).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALÉS1 s.n. Faptul de a (se) alege. ♢ Loc. adj. Pe ales(e) = deosebit, special. ♢ Loc. adv. Pe ales(e) sau într-ales = la liberă alegere, după plac. [Formă gramaticală: (în loc.) alese] – V. alege.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALÉS2, -EÁSĂ, aleşi, -se, adj., s.m. şi f. I. Adj. 1. Deosebit dintre alţii sau dintr-un tot. 2. (Adesea substantivat) Desemnat prin vot. 3. Deosebit, distins, remarcabil; scump, rar. ♢ Loc. adv. Mai ales = în special, îndeosebi. 4. (Despre ţesături) Lucrat cu flori sau cu modele. II. S.m. şi f. (art.) Persoană iubită (cu care se căsătoreşte cineva). – V. alege.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ALÉGE alég tranz. 1) (fiinţe, lucruri, situaţii) A considera ca fiind mai acceptabil (în raport cu altcineva sau cu altceva); a prefera. 2) (persoane) A desemna prin vot; a vota. 3) pop. A deosebi dintre alţii; a distinge. 4) A separa de restul masei. ~ sămânţa. ~ untul din zară. 5) A curăţa prin selecţie. 6) rar A admite cu fermitate; a hotărî; a decide. ♢ Urma alege (sau va alege) la sfârşit se va vedea rezultatul. 7) A face să se aleagă. /<lat. allegere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ALÉGE mă alég intranz. 1) A se reuni într-un grup; a se grupa. 2) A rămâne cu ceva (de pe urma unei acţiuni, a unei împrejurări etc.). 3) A ajunge într-o situaţie (de obicei, defavorabilă). ♢ ~ numai praful (din cineva sau ceva) a se distruge complet. /<lat. allegere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ALÉ//S1 ~şi m. 1) Persoană care a fost desemnată prin vot. ~şii poporului. 2) Persoană preferată. ~sul inimii. /v. a alege
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ALÉS2 aleásă (aléşi, alése) 1) v. A ALEGE şi A SE ALEGE. 2) Care este mai bun între mai multe lucruri sau persoane. Opere alese.Mai ~ îndeosebi; în special. 2) Care este distins, remarcabil; deosebit; rar; scump. Oameni aleşi. Mâncăruri alese. /v. a alege
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

alége (alég, alés), vb. – 1. A selecta, a prefera ceva sau pe cineva. – 2. A distinge, a deosebi. – 3. A decide, a ajunge la un rezultat. – 4. A participa la alegeri. – 5. (refl.) A rămîne cu ceva. – Mr. aleg, aleadzire (alepşu, aleaptă); megl. leg, leaziri. Lat. allĕgĕre (Puşcariu 60; Candrea-Dens., 47; REW 364; DAR); păstrat numai în rom. şi în it. alleggere (aver., mil. alezer). După REW, ar putea fi vorba şi de lat. ēllĭgere (cf. Körting 3229), părere fără îndoială greşită (cf. BL, V, 87). Der. alegător, s.m. (persoană care votează); alegînd, adv. (înv., cu excepţia, în afară de); ales, adj. (select); ales, adv. (înv., mai cu seamă, în special; astăzi se preferă construcţia mai ales); ales, s.m. (deputat); ales, s.n. (selecţie); alesător, s.m. (înv., arbitru); alesătură, s.f. (procedeu de ornamentare, mai ales la broderii); les, adv. (Basarabia, mai ales).
(Dicţionarul etimologic român)

aléş, adv. – În mod perfid. Mag. les „pîndă”, cu -a propriu formaţiilor adv. (Cihac, II, 476; DAR). – Der. aleşui, vb. (a spiona, a pîndi, a face o ambuscadă).
(Dicţionarul etimologic român)

ALEŠ [áleş], Mikoláš (1852-1913), pictor, decorator, şi ilustrator ceh. Operă înspirată din istoria şi folclorul naţional (ciclul „Patria”). (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

a alege pe sprânceană expr. a alege ce e mai bun / ce e mai valoros (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a alege de căpătâi expr. a acosta o prostituată (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

*alés1 adj. m., s.m., pl. aléşi; adj. f., s.f. aleásă, pl. alése
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

alége vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. alég, 1 pl. alégem, perf. s. 1 sg. aleséi, 1 pl. aléserăm; part. alés
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nou-alés adj. m., pl. nou-aléşi; f. sg. nou-aleásă, pl. nou-alése
(Dicţionar ortografic al limbii române)

alés s. n. (pl. alese în loc. pe ~)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

într-alés loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ALÉGE vb. 1. v. selecţiona. 2. v. opta. 3. a (se) decide, a (se) fixa, a (se) hotărî, a (se) stabili, (pop.) a (se) îndemna, (înv.) a (se) rezolva, (fig., în Mold. şi Transilv.) a (se) cumpăni. (Ei, ai ~?) 4. a vota. (L-au ~ deputat.) 5. a desemna, a învesti, a pune. (Poporul îl ~ domn.) 6. a rămâne. (Cu ce te-ai ~?)
(Dicţionar de sinonime)

ALÉS adj. 1. v. selecţionat. 2. v. deosebit. 3. v. eminent. 4. distins, fin, rafinat, select, stilat, subtil, (fam.) şic, (fig.) subţire. (Un public ~.) 5. delicat, distins, fin, manierat, politicos. (O comportare ~easă.) 6. generos, mărinimos, nobil. (Animat de sentimente ~.) 7. aparte, deosebit, distins, (înv. şi reg.) scump. (Vorbe ~.) 8. aristocrat, aristocratic, bun, distins, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. şi pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. şi peior.) simandicos. (Aparţinea unei familii ~.)
(Dicţionar de sinonime)

ALÉS s. v. selecţionare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: al ale

Cuvinte se termină cu literele: es les