alexandrin dex - definiţie, sinonime, conjugare

alexandrin

ALEXANDRÍN, -Ă, alexandrini, -e, adj. Care ţine de civilizaţia elenistică din Alexandria; p. ext. care ţine de epoca elenistică. ♦ Vers alexandrin (şi substantivat, m.) = vers iambic de 12 silabe (cu cezura după silaba şasea). Poezie alexandrină = poezie de tip rafinat, erudit, adesea ezoteric, caracteristică epocii elenistice. – Din fr. alexandrin, lat. alexandrinus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALEXANDRÍN ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de cultura elenistică din Alexandria; propriu acestei culturi. Artă ~ă. 2): Vers ~ vers iambic de douăsprezece silabe, cu cezura după silaba a şasea. ♢ Poezie ~ă poezie rafinată, uneori ezoterică, proprie epocii alexandrine. /<fr. alexandrin, lat. alexandrinus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ALEXANDRÍN, -Ă adj. 1. Referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; (p. ext.) care ţine de epoca elenistică. ♢ Şcoala alexandrină = numele mai multor şcoli filozofice de orientare mistică şi eclectică din perioada elenismului târziu. 2. Vers alexandrin (şi s.m.) = vers iambic de douăsprezece silabe, cu cezura după silaba a şasea; poezie alexandrină = poezie de tip rafinat, erudit şi uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine. [Pl. -ni, -ne. / cf. fr. alexandrin, cf. Alexandre le Grandnumele unui roman francez din sec. XII, unde a fost folosit acest vers prima dată].
(Dicţionar de neologisme)

ALEXANDRÍN, -Ă adj. 1. referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; din epoca elenistică. o şcoala ~ă = numele mai multor şcoli filozofice de orientare mistică şi eclectică din perioada elenismului târziu. 2. de o subtilitate excesivă. o artă ~ă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (şi s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie ~ă = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine. (< fr. alexandrin, lat. alexandrinus)
(Marele dicţionar de neologisme)

*alexandrín2 (vers) s.m., pl. alexandríni
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

alexandrín adj. m., pl. alexandríni, f. sg. alexandrínă, pl. alexandríne
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: al ale alex alexa alexan

Cuvinte se termină cu literele: in rin drin ndrin andrin