algebră dex - definiţie, sinonime, conjugare

algebră

ALGÉBRĂ s.f. 1. Teorie a operaţiilor privind numerele reale (pozitive ori negative) sau complexe şi rezolvarea ecuaţiilor prin substituirea prin litere a valorilor numerice şi a formulei generale de calcul numeric particular. ♦ Manual şcolar care se ocupă cu studierea acestor operaţii. 2. (În sintagma) Algebra logicii = parte a logicii matematice care cuprinde calculul propoziţiilor, claselor şi relaţiilor. – Din fr. algèbre, lat. algebra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALGÉBRĂ f. Ramură a matematicii care se ocupă cu studiul operaţiilor aritmetice independent de valorile lor numerice. ~ superioară. [ G.-D. algebrei; Sil. -ge-bră] /<fr. algebre, lat. algebra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ALGÉBRĂ (‹ fr.; lat. m. algebra din arab. al-dzĕbr) s.f. 1. Ramură a matematicii care studiază polinoamele al căror coeficienţi sînt numere întregi, raţionale, reale, complexe. Contribuţii la dezvoltarea a. au avut: N. Tartaglia; F. Vieté (a dat relaţiile între rădăcini şi coeficienţii unei ecuaţii); J. Neper; I. Newton (a extins formula puterii binomului pentru exponenţi raţionali); M. Rolle (a dat o regulă de separare a rădăcinilor ecuaţiilor algebrice); N. Abel; E. Galois (a stabilit condiţiile pentru care o ecuaţie algebrică este rezolvabilă în radicali). A. modernă (sau abstractă) se ocupă cu studiul aşa-numitelor structuri algebrice (de ex. grupurile, inelele, idealele, corpurile etc.), precum şi cu studiul relaţiilor dintre aceste structuri. A. liniară, parte a algebrei care are ca obiect teoria funcţiilor liniare şi a sistemelor de funcţii liniare. 2. SAlgebra logicii (sau booleană) = parte a logicii matematice bazată pe aplicarea metodelor algebrice şi care cuprinde calculul prpoziţiilor, claselor şi relaţiilor. A fost întemeiată în dec. 5 al sec. 19 de G. Boole şi A. De Morgan. 3. A. peste un inel comutativ A = structură dată de un inel B dotat cu o lege de compoziţie externă definită pe A X B cu valori în B şi care verifică anumite propietăţi (ex. a. peste corpul numerelor reale). (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ALGÉBRĂ s.f. Ramură a matematicii care studiază operaţiile aritmetice independent de valorile numerice care intervin în ele. [< fr. algèbre, cf. ar. al-djebrreconstruire de fragmente].
(Dicţionar de neologisme)

ALGÉBRĂ s. f. ramură a matematicii care studiază generalizările operaţiilor aritmetice. (< fr. algèbre, lat. algebra)
(Marele dicţionar de neologisme)

algébră s. f. (sil. -bră), g.-d. art. algébrei
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: al alg alge algeb algebr

Cuvinte se termină cu literele: ra bra ebra gebra lgebra