aliatele

ALIÁT, -Ă, aliaţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Unit, întovărăşit cu cineva printr-o alianţă în vederea unei acţiuni comune; (despre un stat) care a încheiat un tratat de alianţă. 2. S.m. şi f. Persoană, clasă, partid, stat etc. care se uneşte cu cineva în vederea unei acţiuni comune. 3. Adj. (Despre metale) Căruia i s-a adăugat o anumită cantitate din unul sau mai multe elemente, pentru a forma un aliaj. [Pr.: -li-at] – V. alia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALIÁ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival 1) Care este unit printr-o alianţă. State ~te. 2) (despre metale) Căruia i s-a adăugat (prin topire) un alt element. /v. a alia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ALIÁT, -Ă adj. 1. Unit printr-o alianţă. 2. (Despre metale) Căruia i s-a adăugat o anumită cantitate dintr-un alt element în vederea formării unui aliaj. // s.m. şi f. Persoană, organizaţie, stat etc. care a intrat într-o alianţă. / < alia, cf. fr. allié].
(Dicţionar de neologisme)

ALIÁT, -Ă I. adj. 1. unit printr-o alianţă. 2. (despre metale) căruia i s-a adăugat o anumită cantitate dintr-un alt element pentru un aliaj. II. s. m. f. persoană, organizaţie, stat care face parte dintr-o alianţă. (< alia)
(Marele dicţionar de neologisme)

aliát adj. m., s. m. (sil. -li-at), pl. aliáţi; f. sg. aliátă, pl. aliáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ALIÁT s. (înv.) soţ, soţie.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Aliat ≠ adversar, duşman
(Dicţionar de antonime)