alienare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ALIENÁ, alienez, vb. I. 1. Tranz. (Jur.) A transmite cuiva un drept sau un lucru prin vânzare, cesiune etc.; a înstrăina. 2. Refl. (Livr.) A înnebuni. ♦ A deveni ostil societăţii, factorilor de civilizaţie, a se simţi izolat în societatea modernă. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliéner, lat. alienare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALIENÁRE, alienări, s.f. 1. (Jur.) Acţiunea de a aliena; înstrăinare a unui bun. 2. (Fil.) Înstrăinare. 3. (Med.; în sintagma) Alienare mintală = nebunie. [Pr.: -li-e-] – V. aliena.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ALIEN//Á ~éz tranz. jur. (proprietăţi, bunuri, drepturi etc.) A face să intre în posesia altcuiva prin cedarea oficială a dreptului de proprietate; a înstrăina. [Sil. -li-e-] /<fr. aliéner, lat. alienare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ALIEN//Á mă ~éz intranz. 1) A pierde facultatea de a judeca normal; a-şi ieşi din minţi; a înnebuni; a se scrânti. 2) A deveni străin (sufleteşte); a se înstrăina. /<fr. aliéner, lat. alienare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ALIENÁ vb. I. tr. (Jur.) A trece altuia dreptul de proprietate asupra unui lucru; a înstrăina. [Pron. -li-e-, p.i. -nez. / < fr. aliéner, cf. lat. alienare].
(Dicţionar de neologisme)

ALIENÁRE s.f. Transmitere a dreptului de proprietate; înstrăinarea unui bun. ♦ (Fil.) Fenomenul de transpunere, în anumite condiţii social-istorice, a întregii activităţi umane şi a rezultatelor acesteia (problemele muncii, instituţiile sociale, valorile spirituale) în forţe străine şi vrăjmaşe omului. [< aliena].
(Dicţionar de neologisme)

ALIENÁ vb. I. tr. (jur.) a înstrăina un bun (prin vânzare, cesiune). II. refl. 1. (fig.) a deveni ostil societăţii, a se simţi izolat. 2. a înnebuni. (< fr. aliéner, lat. alienare)
(Marele dicţionar de neologisme)

ALIENÁRE s. f. acţiunea de a (se) aliena; înstrăinare. ♢ (fil.) depersonalizarea oamenilor, denaturarea relaţiilor personale prin puterea banilor, a rangurilor sociale, reprezentarea deformată a realităţii; alienaţie. (< aliena)
(Marele dicţionar de neologisme)

aliená vb. (sil. -li-e-), ind. prez. 1 sg. alienéz, 3 sg. şi pl. alieneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

alienáre s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. alienării; pl. alienări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ALIENÁ vb. 1. v. înstrăina. 2. v. înnebuni.
(Dicţionar de sinonime)

ALIENÁRE s. 1. v. înstrăinare. 2. v. nebunie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: al ali alie alien aliena

Cuvinte se termină cu literele: re are nare enare ienare