alimba
[Conjugare]
ALIMBÁ, alimbez, vb. I. Tranz. A descărca pe alte vase o parte din încărcătura unei nave, pentru a o putea face să navigheze în ape de mică adâncime. – Cf. l i m b.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ALIMB//Á pers. 3 ~eáză tranz. (nave încărcate) A descărca o parte din marfă pentru a face posibilă navigaţia în ape de mică adâncime. /Din limb
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ALIMBÁ vb. I. tr. A descărca o parte din marfa dintr-o navă în altă navă spre a o uşura. [< limb].
(Dicţionar de neologisme)
ALIMBÁ vb. tr. a limba1. (< limb)
(Marele dicţionar de neologisme)
alimbá vb., ind. prez. 3 sg. alimbeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ALIMB//Á pers. 3 ~eáză tranz. (nave încărcate) A descărca o parte din marfă pentru a face posibilă navigaţia în ape de mică adâncime. /Din limb
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ALIMBÁ vb. tr. a limba1. (< limb)
(Marele dicţionar de neologisme)
alimbá vb., ind. prez. 3 sg. alimbeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)