aliteraţie

ALITERÁŢIE, aliteraţii, s.f. 1. Procedeu stilistic care constă în repetarea aceluiaşi sunet sau a unui grup de sunete în cuvinte care se succedă. 2. (Med.) Repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitaţie psihică. – Din fr. allitération.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALITERÁŢI//E ~i f. Figură de stil constând în repetarea aceluiaşi sunet în cuvinte care se succed. /<fr. aliteration
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ALITERÁŢIE s.f. (Lit.) Repetare a aceluiaşi sunet sau a aceloraşi grupuri de sunete în două sau mai multe cuvinte care se succed; parhomeon. [Gen. -iei, var. aliteraţiune s.f. / cf. fr. allitération, it. aliterazione, lat. alliteratio].
(Dicţionar de neologisme)

ALITERÁŢIE s. f. 1. repetare, cu efect muzical, a aceluiaşi sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproferon, parhomeon. 2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitaţie psihică. ♢ tendinţă patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe. (< fr. allitération)
(Marele dicţionar de neologisme)

aliteráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. aliteráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. aliteráţiei; pl. aliteráţii, art. aliteráţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)