ALIVĂNÍ, alivănesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Reg.) A (se) arunca, a (se) rostogoli; a (se) duce în lume şi a-şi pierde urma.
(Dicţionarul limbii române moderne)
alivăni, alivănesc v.r. (intl.) a fugi, a se ascunde, a-şi pierde urma (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
alivănit, -ă, alivăniţi, -te adj. (intl.) plecat, fugit; ascuns (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
(Dicţionarul limbii române moderne)
alivăni, alivănesc v.r. (intl.) a fugi, a se ascunde, a-şi pierde urma (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
(Alte dicţionare)