alodiu
ALÓDIU s.n. (În evul mediu, în Apusul şi Centrul Europei) Proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate. – Din lat. allodium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ALÓDIU s.n. (Ist.; în orânduirea feudală) Domeniu ereditar în deplină stăpânire, scutit de orice sarcini şi deosebit de feudă. [Pron. -diu. / < lat.med. allodium, cf. fr. alleu < germ. allod < all – tot, od – proprietate].
(Dicţionar de neologisme)
ALÓDIU s. n. (în feudalism) domeniu funciar ereditar în deplină proprietate, scutit de orice sarcini şi deosebit de feudă. (< lat. allodium)
(Marele dicţionar de neologisme)
alódiu s. n. [-diu pron. -diu], art. alódiul; pl. alódii, art. alódiile (sil. -di-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ALÓDIU s.n. (Ist.; în orânduirea feudală) Domeniu ereditar în deplină stăpânire, scutit de orice sarcini şi deosebit de feudă. [Pron. -diu. / < lat.med. allodium, cf. fr. alleu < germ. allod < all – tot, od – proprietate].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
alódiu s. n. [-diu pron. -diu], art. alódiul; pl. alódii, art. alódiile (sil. -di-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)