alogamie

ALOGAMÍE s.f. Fecundare a unei plante cu polen provenit de la alte plante din aceeaşi specie. – Din fr. allogamie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALOGAMÍE f. Polenizare a unei plante cu polen de la alte plante din aceeaşi specie. /<fr. allogamie, germ. Allogamie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ALOGAMÍE s.f. (Biol.) Fecundare în care gameţii masculi aparţin altor indivizi decât cei femeli. [Gen. -iei. / cf. fr. allogamie, germ. Allogamie < gr. allos – altul, gamos – căsătorie].
(Dicţionar de neologisme)

ALOGAMÍE s. f. (biol.) încrucişare între indivizi genetic deosebiţi. ♢ polenizare încrucişată cu polen de la alte plante aparţinând aceleiaşi specii; xenogamie. (< fr. allogamie)
(Marele dicţionar de neologisme)

alogamíe s. f., art. alogamía, g.-d. alogamíi, art. alogamíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)