alogen dex - definiţie, sinonime, conjugare

alogen

[Sinonime]
ALOGÉN, -Ă, alogeni, -e, adj. Care se deosebeşte prin natură şi origine de mediul în care se află; alogenetic. ♦ (Despre populaţii) De origine străină, venit din altă parte. – Din fr. allogène.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALOGÉN ~ă (~i, ~e) Care se deosebeşte (prin natură şi origine) de mediul în care se află. Corp ~. /<fr. allogene
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ALOGÉN, -Ă adj. (Chim.) Deosebit prin natură şi prin origine de mediul înconjurător. ♦ (Despre un component al unei roci) Format anterior rocii şi într-un alt loc decât aceasta. ♦ (Despre o populaţie) Venit din altă parte, de altă origine. [< fr. allogène, cf. gr. allos – altul, genos – neam].
(Dicţionar de neologisme)

ALOGÉN, -Ă adj. deosebit prin natură şi prin origine de mediul înconjurător; alogenetic. ♢ (despre o populaţie; şi s. m.) venit din altă parte, de altă origine. (< fr. allogène)
(Marele dicţionar de neologisme)

alogén adj. m., pl. alogéni; f. sg. alogénă, pl. alogéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ALOGÉN adj. alogenetic. (Populaţie ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: al alo alog aloge

Cuvinte se termină cu literele: en gen ogen logen