alotropie

ALOTROPÍE s.f. Proprietate a unui element chimic de a exista în două sau mai multe forme care diferă între ele din punct de vedere fizic, iar, uneori, şi din punct de vedere chimic. – Din fr. allotropie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALOTROPÍE f. Proprietate a unor elemente chimice de a avea mai multe forme cu proprietăţi fizice diferite. /<fr. allotropie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ALOTROPÍE s.f. 1. Proprietate a unor elemente chimice de a se găsi în natură sub mai multe forme, cu proprietăţi fizice şi chimice diferite; alotropism. 2. Proces de atracţie reciprocă între două celule de sens opus. [Gen. -iei. / < fr. allotropie, cf. gr. allos – altul, tropos – schimbare].
(Dicţionar de neologisme)

ALOTROPÍE s. f. 1. proprietate a unor corpuri sau organisme de a se prezenta sub diferite forme ori de a fi diferite ca structură moleculară. 2. (biol.) proces de atracţie reciprocă între două celule de sens opus. (< fr. allotropie)
(Marele dicţionar de neologisme)

alotropíe s. f. (sil. -tro-), art. alotropía, g.-d. alotropíi, art. alotropíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ALOTROPÍE s. (CHIM.) alotropism.
(Dicţionar de sinonime)