altar dex - definiţie, sinonime, conjugare

altar

[Sinonime]
ALTÁR, altare, s.n. 1. Parte a bisericii, despărţită de naos prin catapeteasmă, în care se oficiază liturghia. ♦ Masă de cult pe care se oficiază liturghia, în biserica creştină. 2. Ridicătură din piatră, pământ sau lemn pe care, în antichitate, se aduceau jertfe zeilor. 3. (În expr.) Pe altarul patriei = (sacrificându-se, făcând totul) pentru patria sa. 4. (Tehn.) Perete de material refractar situat în spatele unui focar pentru a dirija flacăra. – Lat. altarium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALTÁR ~e n. 1) Parte într-o biserică în care preotul oficiază liturghia. 2) Masă de cult pe care se oficiază liturghia în biserica creştină. 3) (în antichitate) Loc ridicat sau masă pe care se aduceau jertfe zeilor. /<lat. altarium
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

altár (altáre), s.n. – Parte a bisericii în care se oficiază liturghia. – Var. altariu (înv.). Megl. altar, istr. altor. Lat. altār sau altārium (Puşcariu 68; Candrea-Dens., 49; REW 381; DAR; Philippide, II, 631); cf. alb. ljter, it. altare, prov., sp., port. altar. Există în rom. şi dubletul oltar, din sl. olŭtarĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 227; Cf. Gáldi, Dict., 148), cf. bg., sb., cr., slov., rus. oltar, ceh., mag. oltár. Forma oltar este înv.
(Dicţionarul etimologic român)

altar, altare s.n. restaurant; bar (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

altár s. n., pl. altáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ALTÁR s. (BIS.) 1. (la creştini) sanctuar, (rar) pristol, (înv. şi pop.) oltar, (înv.) jertfelnic, trebnic. 2. tabernacul.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: al alt alta

Cuvinte se termină cu literele: ar tar ltar