altele

ÁLTUL, ÁLTA, alţii, altele, pron. nehot. 1. (Ţine locul unui nume de fiinţă sau de lucru care nu este aceeaşi sau acelaşi cu altă fiinţă sau cu alt lucru despre care s-a vorbit, care este de faţă sau care este cel obişnuit) Să răspundă altul. ♢ Expr. Unuia (şi) altuia = oricui, Unii (şi) alţii = mulţi. Unul ca altul = la fel, deopotrivă, egal. Unul mai... decât altul = fiecare la fel de... Unul după altul = succesiv. ♦ (Cu formă feminină şi sens neutru) Poveste, întâmplare. ♢ Expr. Alta (acum)!, exprimă dezaprobarea faţă de o propunere sau o veste neaşteptată. Unul una, altul alta = fiecare câte ceva. Una (şi) alta = de toate. Nici una, nici alta = cu orice preţ; fără a se gândi prea mult. Până una-alta = deocamdată. Ba din una, ba din alta sau din una-n alta = din vorbă-n vorbă. Nu de alta = nu din alt motiv. 2. (În alternanţă cu „unul”, „una”) Celălalt, al doilea. [Gen.-dat. sg.: altuia, alteia, gen.-dat. pl.: altora] – Lat. alter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÁL//TUL ~ta (~ţii, ~tele) pron. nehot. (ţine locul unui nume de fiinţă sau de lucru care nu este aceeaşi sau acelaşi cu fiinţa sau cu lucrul despre care s-a vorbit sau care este de faţă). ♢ Unul ca ~ la fel; deopotrivă. Până una ~ta deocamdată. Nici unul, nici ~ nimeni. /<lat. alter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

áltul pr. m., g.-d. áltuia, pl. álţii; f. sg. álta, g.-d. álteia, pl. áltele, g.-d. m. şi f. áltora
(Dicţionar ortografic al limbii române)

într-áltul prep. + pr.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dintr-áltul prep. + pr.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

printr-áltul prep. + pr.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÁLTUL pron. celălalt. (Când unul, când ~.)
(Dicţionar de sinonime)