alter
ÁLTER ÉGO s.m. Al doilea eu; persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui. ♦ Om de încredere, prieten nedespărţit. – Loc. lat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÁLTER ÉGO m. 1) Un alt eu, interior. 2) Persoană care se aseamănă până la identificare cu o alta. 3) Persoană în care poţi avea încredere ca în tine însuţi. /Cuv. lat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ALTER ÉGO s.m. Al doilea eu; persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui; (p. ext.) om de încredere, prieten nedespărţit. [< lat. alter – alt, ego – eu].
(Dicţionar de neologisme)
álter égo s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÁLTER ÉGO m. 1) Un alt eu, interior. 2) Persoană care se aseamănă până la identificare cu o alta. 3) Persoană în care poţi avea încredere ca în tine însuţi. /Cuv. lat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
álter égo s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)