alterna

ALTÉRN, -Ă, alterne, adj. (În sintagmele) Unghiuri alterne (interne sau externe) = fiecare dintre cele două perechi de unghiuri formate de o parte şi de alta a două drepte tăiate de o secantă. Frunze (sau flori) alterne = frunze (sau flori) aşezate de o parte şi de alta a tulpinii sau a ramurilor, la niveluri diferite. Sistem altern = sistem de agricultură bazat pe alternarea culturilor. – Din fr. alterne, lat. alternus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALTERNÁ, alternez, vb. I. Intranz. şi tranz. 1. A reveni sau a face să revină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale. 2. Intranz. (Despre sunete) A se schimba prin alternanţe (2). – Din fr. alterner, lat. alternare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALTÉRN ~ă (~i, ~e) 1) (despre unghiuri) Care sunt formate în interiorul (sau în exteriorul) a două drepte paralele întretăiate de o secantă. 2) (despre frunze, flori) Care creşte de o parte şi de alta a tulpinii sau a ramurii la niveluri diferite. 3): Sistem ~ sistem care se bazează pe alternarea culturilor. /<fr. alterne, lat. alternus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ALTERN//Á ~éz 1. tranz. A face să se succeadă regulat. 2. intranz. 1) A se succede regulat. Ziua ~ează cu noaptea. 2) (despre sunetele vorbirii) A se schimba prin alternanţă. /<fr. alterner, lat. alternare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ALTÉRN, -Ă adj. Unghiuri alterne = unghiurile formate în interiorul a două drepte paralele tăiate de o secantă; frunze (sau flori) alterne = frunze (sau flori) care cresc de o parte şi de alta a tulpinii sau a ramurilor unei plante la distanţe diferite; (agr.) sistem altern = sistem de agricultură bazat pe alternarea culturilor. [< fr. alterne, cf. lat. alternus].
(Dicţionar de neologisme)

ALTERNÁ vb. I. intr. 1. A se schimba pe rând, a reveni succedându-se unul în urma celuilalt. 2. (Despre sunete) A varia de la o formă gramaticală la alta a aceluiaşi cuvânt sau în cuvinte din aceeaşi familie. [< fr. alterner, cf. lat. alternare].
(Dicţionar de neologisme)

ALTÉRN, -Ă adj. 1. unghiuri ĕ interne (sau externe) = unghiuri formate în interiorul (sau exteriorul) a două drepte paralele tăiate de o secantă. 2. (despre frunze, flori) care creşte de o parte şi de alta a tulpinii, a ramurilor, la niveluri diferite. (< fr. alterne, lat. alternus)
(Marele dicţionar de neologisme)

ALTERNÁ vb. I. intr., tr a (se) schimba pe rând, a reveni, a face să revină succesiv. II. intr. (despre sunete) a se schimba prin alternanţă (2). (< fr. alterner, lat. alternare)
(Marele dicţionar de neologisme)

!altérn adj. m., pl. altérni; f. altérnă, pl. altérne
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

altérn adj. n., f. altérnă; pl. n. şi f. altérne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

alterná vb., ind. prez. 1 sg. alternéz, 3 sg. şi pl. alterneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)