alternare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ALTERNÁ, alternez, vb. I. Intranz. şi tranz. 1. A reveni sau a face să revină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale. 2. Intranz. (Despre sunete) A se schimba prin alternanţe (2). – Din fr. alterner, lat. alternare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALTERNÁRE, alternări, s.f. Acţiunea de a alterna şi rezultatul ei. – V. alterna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ALTERN//Á ~éz 1. tranz. A face să se succeadă regulat. 2. intranz. 1) A se succede regulat. Ziua ~ează cu noaptea. 2) (despre sunetele vorbirii) A se schimba prin alternanţă. /<fr. alterner, lat. alternare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ALTERNÁ vb. I. intr. 1. A se schimba pe rând, a reveni succedându-se unul în urma celuilalt. 2. (Despre sunete) A varia de la o formă gramaticală la alta a aceluiaşi cuvânt sau în cuvinte din aceeaşi familie. [< fr. alterner, cf. lat. alternare].
(Dicţionar de neologisme)

ALTERNÁRE s.f. Acţiunea de a alterna şi rezultatul ei. ♢ (Biol.) Alternare de generaţii = succesiune regulată a unei generaţii sexuate cu alta asexuată. [< alterna].
(Dicţionar de neologisme)

ALTERNÁ vb. I. intr., tr a (se) schimba pe rând, a reveni, a face să revină succesiv. II. intr. (despre sunete) a se schimba prin alternanţă (2). (< fr. alterner, lat. alternare)
(Marele dicţionar de neologisme)

alterná vb., ind. prez. 1 sg. alternéz, 3 sg. şi pl. alterneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

alternáre s. f., g.-d. art. alternării; pl. alternări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ALTERNÁRE s. alternanţă, rotaţie, succesiune. (~ culturilor.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: al alt alte alter altern

Cuvinte se termină cu literele: re are nare rnare ernare