altminteri

ALTMÍNTERI adv. 1. În alt chip; altfel. 2. De nu..., dacă nu..., în caz contrar. 3. De altfel. [Var.: almíntere, almíntrele, altmínterea, altmíntrele, altmíntrelea adv.] – Lat. alteramente.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALTMÍNTERI adv. 1) În alt mod; altfel; altcumva. 2) Dacă nu...; în caz contrar. 3) De altfel; încolo. [Var. altminterea] /<lat. alteramente
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

altmínteri, adv. – În alt chip, altfel. – Var. al(t)mint(e)re(a), al(t)mintre(le)a, aimint(e)re(a), aimint(e)ri(lea), al(t)mintre(le)a, amintre(le). Mr. al’umtrea(lui), megl. l’umintr(ul)ea. Lat. alia mente (Cipariu, Gram., 240; Hasdeu; Puşcariu 44; Candrea-Dens., 1133; DAR; Puşcariu, Dacor., III, 397-406; Rosetti, I, 114), contaminat cu altera mente. Cele două forme care rezultă, *aiminte şi *altrăminte s-au contaminat, dînd naştere la var. Totuşi, silaba finală -re presupune o dificultate. DAR încearcă să o explice prin analogie cu aliter › *alitre; iar Puşcariu, prin lat. libet. Ar fi mai uşor de explicat plecîndu-se de la *altrăminte, care ar fi putut da foarte bine, prin metateză, alt(ă)mintre; dar această explicaţie, suficientă pentru aiminteri, nu lămureşte cazuri ca aiure(a), purure(a) etc. Skok, Arch. Rom., VIII, 147, propune pentru aimintre un model *alῑ mente. Aşa cum au remarcat Puşcariu şi DAR, este singura formaţie adv. rom. bazată pe comp. cu mente.
(Dicţionarul etimologic român)

altmínteri (alt-min-teri) adv.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

altmínteri/altmínterea/altmíntrelea adv. (sil. mf. alt-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

de altmínteri/de altmínterea/de altmíntrelea loc. adv. (sil. mf. alt-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ALTMÍNTERI conj., adv. 1. conj. altfel, (reg.) dar. (Să vină aici, ~ mă duc eu la el.) 2. adv. v. altfel.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Altminteri ≠ aşa, astfel
(Dicţionar de antonime)