altoială

ALTOIÁLĂ, altoieli, s.f. (Rar) Altoire. [Pr.: -to-ia-] – Altoi² + suf. -eală.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

altoiálă s. f., g.-d. art. altoiélii; pl. altoiéli
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: al alt alto altoi altoia

Cuvinte se termină cu literele: la ala iala oiala toiala