altor
ALT, ÁLTĂ, alţi, alte, adj. (Arată că fiinţa sau lucrul al cărui nume îl determină nu este aceeaşi sau acelaşi cu fiinţa sau lucrul despre care a fost vorba, care este de faţă sau este cel obişnuit) Alt om. Alt obiect. ♢ Expr. (Pop.) Câte alte = multe. [Gen.-dat. sg.: altui, altei, gen.-dat. pl.: altor] – Lat. alt[(e)rum].
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ALT áltă (alţi, álte) adj. Care nu este acelaşi (lucru sau fiinţă) cu cel de faţă sau cu cel despre care este vorba. ♢ Pe de altă parte, din ~ punct de vedere, cu alte cuvinte altfel zis. Câte alte multe. /<lat. alt[e]rum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
alt (tă), adj. şi pron. – 1. Diferit, celălalt (al doilea termen al unei antinomii). – Altă dată „în altă zi, în alt moment”. – Nimeni altul. – De altă parte. – Şi altele etc. – 2. Cel dinainte: altă dată „odinioară, pe vremuri” – 3. Unul nou, unul la fel. – 4. (F., cu sens. de n.) Altceva, ceva diferit. – Între altele. – Nu alta. – Alta acuma. – Nu de alta. – Una într-alta, una peste alta. – Nici una, nici alta. – Mr., megl. altu, istr. ǫt. Lat. alter, vulg. *altru, de unde it. altro, sicil. autru, sard. altu, engad. otér, v. prov., fr. autre, cat. altre, sp. otro, port. outro (Puşcariu 67; Candrea-Dens., 48; REW 382; DAR). Pentru uzul său, cf. Sandfeld, Syntaxe 184-95. Comp. altădată, adv. (odinioară, pe vremuri); altăoară, adv. (înv., odinioară); altceva, pron.; altcineva, pron.; altcum, adv. (Trans., altfel); alteori, adv.; altfel, adv.; altinderi, adv. (înv., în alt loc); la olaltă, adv., explicat de Candrea-Dens., 48, ca la alaltă, şi de Pascu, Beiträge, 14, plecînd de la la una la alta, ca comp. una într-alta.
(Dicţionarul etimologic român)
altă dată! expr. (iron.) niciodată! (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
cântă la altă masă expr. pleacă de-aici! (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
!áltă dátă (în altă împrejurare) loc. adv.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
alt adj. m., g.-d. áltui, pl. álţi; f. sg. áltă, g.-d. áltei, pl. álte, g.-d. m. şi f. áltor
(Dicţionar ortografic al limbii române)
áltă dátă (în altă împrejurare) loc. adv., pl. álte dăţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
de alt fel (de alt soi, de altă varietate) prep. + adj. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pe de áltă párte loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
alt fel (nu acelaşi fel) adj. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ALT áltă (alţi, álte) adj. Care nu este acelaşi (lucru sau fiinţă) cu cel de faţă sau cu cel despre care este vorba. ♢ Pe de altă parte, din ~ punct de vedere, cu alte cuvinte altfel zis. Câte alte multe. /<lat. alt[e]rum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
altă dată! expr. (iron.) niciodată! (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
cântă la altă masă expr. pleacă de-aici! (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
!áltă dátă (în altă împrejurare) loc. adv.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
alt adj. m., g.-d. áltui, pl. álţi; f. sg. áltă, g.-d. áltei, pl. álte, g.-d. m. şi f. áltor
(Dicţionar ortografic al limbii române)
áltă dátă (în altă împrejurare) loc. adv., pl. álte dăţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
de alt fel (de alt soi, de altă varietate) prep. + adj. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pe de áltă párte loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
alt fel (nu acelaşi fel) adj. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)