alunecător
ALUNECĂTÓR, -OÁRE, alunecători, -oare, adj. Care alunecă. ♦ (Substantivat, n.) Piesă mobilă, la unele maşini şi aparate, care se deplasează prin alunecare. – Aluneca + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ALUNECĂT//ÓR ~oáre n. Piesă metalică la unele maşini, care se mişcă prin alunecare. /a aluneca + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
alunecătór adj. m., pl. alunecătóri; f. sg. şi pl. alunecătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
alunecătór s. n., pl. alunecătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ALUNECĂT//ÓR ~oáre n. Piesă metalică la unele maşini, care se mişcă prin alunecare. /a aluneca + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
alunecătór s. n., pl. alunecătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)