alunele dex - definiţie, sinonime, conjugare
ALÚN, aluni, s.m. Arbust cu frunze rotunde, păroase pe dos, cu flori monoice, cele mascule sub formă de amenţi, şi cu fructe comestibile (Corylus avellana). – Din alună.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALUNEÁ, alunele, s.f. 1. Aluniţă (1). 2. Numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans. – Alună + suf. -ea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALUNÉLE s.f. pl. I. (Bot.) Plantă erbacee cu flori albe, cu tuberculele şi frunzele comestibile (Carum bulbocastanum). 2. Baraboi (1). 3. Coada-şoricelului. II. (Reg.) Pistrui. – Alună + suf. -ea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALUNÍCĂ, alunele, s.f. Aluniţă. – Alună + suf. -ică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALÚNĂ, alune, s.f. Fructul alunului, de formă sferică sau ovoidală, cu un mic cioc, având la bază un înveliş verde în formă de degetar. ♢ Alună de pământ (sau americană) = plantă anuală din familia leguminoaselor, originară din America de Sud, cu flori galbene, cultivată pentru seminţele sale comestibile şi uleiul extras din acestea; fructul acestei plante, care se formează în pământ (de unde vine şi numele) şi conţine substanţe grase şi substanţe proteice; arahidă (Arachis hypogaea). – Lat. *abellona (= abellana [nux]).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALÚN ~i m. Arbust cu frunze păroase ovale, ascuţite la vârf şi cu fructe comestibile de formă sferică sau ovoidală. /Din alună
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ALUN//ÍCĂ ~éle f. (diminutiv de la alună) Mic semn de culoare întunecată pe piele. [Var. alunea] /alună + suf. ~ică
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ALÚN//Ă ~e f. Fructul alunului. /<lat. abellona
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

alúnă (-ne), s.f. – Fructul alunului. – Mr. allună, istr. alure. Lat. *abĕllona, de la abĕllāna (Puşcariu 70; Candrea-Dens., 51; REW 17; DAR). Din forma normală provin it. avellana, v. fr. avelaine, sp. avellana, cat. vellana, astur. ablana, port. avella; prin forma incertă se explică tarent. alońę, prov. aulona, lion. alonn. Pentru fonetism, cf. şi Meyer-Lübke, Dacor., III, 643. Der. alun, s.m., formaţie regresivă, ca prună-prun, dudă-dud etc.; aluna, vb. (a căsca ochii, a se holba); alunar, s.m. (aluniş; rozătoare, pîrş; pasăre, gaiţă de munte; luna iulie), al cărui ultim sens constituie o coincidenţă curioasă cu ngr. ἀλωνάρις „iulie” din gr. ἀλωνεύομαι (Puşcariu 70); dar prezenţa lui -u- arată că imaginaţia pop., luînd acest cuvînt din ngr., l-a asociat cu familia lui alună; alunel, s.n. (dans popular); aluniş, s.n. (desiş de aluni); alunească, s.f. (dans de nuntă), confuzie cu nunească; aluniu, adj. (de culoarea alunei). Aluniţă (var. alunică, alunea), s.f., considerat de DAR drept dim. de la alună, a fost apoi semnalat de Puşcariu, Dacor., I, 225 (cf. REW 19 şi Puscariu, Lr., I, 17), drept der. al bg. lunica „aluniţă”, de la luna „lună”. Ca în alte cazuri, contrariul pare mai sigur, căci bg. lunica nu este suficient pentru a explica cuvîntul rom. şi var. sale. Cf., totuşi, tc. aluné „aluniţă”, citat de Popescu-Ciocănel, 11.
(Dicţionarul etimologic român)

ALUN (‹ alună) s.m. Arbust din familia betulaceelor, înalt de 2-5 m, cu frunze rotunde cordate, flori dispuse monoic, cele mascule aşezate în amenţi, şi cu fructe comestibile (Corylus avellana). ♦ A. turcesc = arbore din familia betulaceelor, înalt de 8-20 m, cu frunze rotunjite, lat-ovale, răspîndit în pădurile de fag, pe soluri calcaroase (Corylus colurna). Este ocrotit prin lege. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ALÚNĂ (lat. *abellona) s.f. 1. Fructul alunului, achenă comestibilă, sferică sau ovoidală, cu un mic cioc, înconjurată, la bază de un înveliş verde în formă de degetar. 2. Alună de pămînt = plantă anuală din familia fabaceelor, înaltă de 30-35 cm, cu flori galbene (Arachis hypogaea); originară din America de Sud, este cultivată în zonele sudice pentru seminţele sale comestibile şi uleiul alimentar extras din acestea; fructul acestei plante, care se formează în sol (de unde vine şi numele), are seminţe care conţin 42-59 la sută substanţe grase şi 20-34 la sută substanţe proteice. Sin. arahidă. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

alună, alune s.f. testicul (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

alún s. m., pl. alúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

aluneá v. alunícă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

alunéle (plantă) s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

alunícă/aluneá s. f., g.-d. art. alunélei; pl. alunéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

alúnă s. f., g.-d. art. alúnei; pl. alúne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ALÚN s. (BOT.; Corylus avellana) (reg.) tufă.
(Dicţionar de sinonime)

ALUNÉLE s. pl. (BOT.; Carum bulbocastanum) (reg.) mândălac.
(Dicţionar de sinonime)

ALUNÉLE s. pl. v. baraboi, coada-şoricelului.
(Dicţionar de sinonime)

ALÚNĂ s. (BOT.) alună americană v. alună de pământ; alună de pământ = arahidă, alună americană.
(Dicţionar de sinonime)

ALÚNĂ s. v. cartof.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: al alu alun alune alunel

Cuvinte se termină cu literele: le ele nele unele lunele