aluvionare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ALUVIONÁR, -Ă, aluvionari, -e, adj. Aluvial. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. alluvionnaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALUVIONÁRE s.f. 1. Formare de aluviuni. 2. Mod de concentrare a minereurilor şi a cărbunilor prin depunerea materialelor granulare aduse de un curent de apă într-un jgheab orizontal, în ordinea greutăţii lor specifice. [Pr.: -vi-o-] – După fr. alluvionnement.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALUVIONÁR ~ă (~i, ~e) Care este format din aluviuni. [Sil. -vi-o-] /<fr. alluvionnaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ALUVIONÁRE f. 1) Proces care constă în depunere de aluviuni. 2) Metodă de concentrare a minereurilor şi a cărbunelui cu ajutorul unui curent de apă, fiecare material depunându-se conform greutăţii sale specifice. /<fr. alluvionnement
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ALUVIONÁR, -Ă adj. Aluvial. [Pron. -vi-o-. / < fr. alluvionnaire].
(Dicţionar de neologisme)

ALUVIONÁRE s.f. 1. Depunere de aluviuni. 2. Concentrare a minereurilor şi a cărbunilor efectuată în jgheaburi cu ajutorul unui curent de apă, materialele depunându-se în ordinea greutăţii lor specifice. [După fr. alluvionnement].
(Dicţionar de neologisme)

ALUVIONÁR, -Ă adj. referitor la aluviuni. (< fr. alluvionnaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

ALUVIONÁ vb. intr a depune aluviuni. (< fr. alluvionner)
(Marele dicţionar de neologisme)

aluvionár adj. m. (sil. -vi-o-), pl. aluvionári; f. sg. aluvionáră, pl. aluvionáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

aluvionáre s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. aluvionării; pl. aluvionări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

aluvioná vb., ind. prez. 3 sg. aluvioneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ALUVIONÁR adj. v. aluvial.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: al alu aluv aluvi aluvio

Cuvinte se termină cu literele: re are nare onare ionare