alveolar

ALVEOLÁR, -Ă, alveolari, -e, adj. 1. Care aparţine alveolelor dentare, referitor la alveole. ♢ Consoană alveolară (şi substantivat, f.) = consoană articulată cu limba la nivelul alveolelor dinţilor de sus. 2. Care are alveole (2). [Pr.: -ve-o-] – Din fr. alvéolaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ALVEOLÁR ~ă (~i, ~e) Care ţine de alveolele dentare; propriu alveolelor dentare. Nervi ~i. Consoană ~ă. [Sil. -ve-o-] /<fr. alvéolaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ALVEOLÁR, -Ă adj. Referitor la alveole, cu alveole. ♢ Consoană alveolară (şi s.f.) = consoană articulată cu limba la nivelul alveolelor dinţilor de sus. [Cf. fr. alvéolaire].
(Dicţionar de neologisme)

ALVEOLÁR, -Ă adj. referitor la alveole; cu alveole. ♢ (despre un fenomen) articulat la nivelul alveolelor dinţilor superiori. (< fr. alvéolaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

alveolár adj. m. (sil. -ve-o-), pl. alveolári; f. sg. alveoláră, pl. alveoláre
(Dicţionar ortografic al limbii române)