AMĂNUNŢÍ, amănunţésc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A fărâmiţa, a mărunţi. 2. A da amănunte. – Din amănunt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AMĂNUNŢÍT1 s.n. Faptul de a amănunţi. – V. amănunţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AMĂNUNŢÍT2, -Ă, amărunţiţi, -te, adj. Care cuprinde multe amănunte; detaliat; (înv.) amănunt. ♦ (Adverbial) În amănunt. – V. amănunţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A AMĂNUNŢ//Í ~ésc tranz. rar 1) A preface în bucăţi mărunte; a mărunţi. 2) A expune cu lux de amănunte; a detalia. /Din amănunt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AMĂNUNŢÍT1 adv. Până la cele mai mici amănunte; cu de amănuntul; în amănunt. A povesti ~. /v. a amănunţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AMĂNUNŢÍ//T2 ~tă (~ţi, ~te) Care cuprinde amănunte; detaliat. Expunere ~tă. /v. a amănunţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
amănunţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. amănunţésc, imperf. 3 sg. amănunţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. amănunţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
amănunţít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
AMĂNUNŢÍ vb. v. fărâmiţa, mărunţi, sfărâma.
(Dicţionar de sinonime)
AMĂNUNŢÍT adj., adv. 1. adj. amplu, detaliat, dezvoltat, (înv.) amănunt. (O relatare ~; un plan ~.) 2. adj. atent, meticulos, migălos, minuţios, riguros, scrupulos, serios, (înv.) scump. (O cercetare ~ a faptelor.) 3. adv. atent, îndeaproape. (Cercetează ~ lucrurile.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Amănunţit ≠ concis, laconic, lapidar, succint, sumar
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AMĂNUNŢÍT1 s.n. Faptul de a amănunţi. – V. amănunţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A AMĂNUNŢ//Í ~ésc tranz. rar 1) A preface în bucăţi mărunte; a mărunţi. 2) A expune cu lux de amănunte; a detalia. /Din amănunt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AMĂNUNŢÍT1 adv. Până la cele mai mici amănunte; cu de amănuntul; în amănunt. A povesti ~. /v. a amănunţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AMĂNUNŢÍ//T2 ~tă (~ţi, ~te) Care cuprinde amănunte; detaliat. Expunere ~tă. /v. a amănunţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
amănunţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. amănunţésc, imperf. 3 sg. amănunţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. amănunţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
amănunţít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
AMĂNUNŢÍ vb. v. fărâmiţa, mărunţi, sfărâma.
(Dicţionar de sinonime)
AMĂNUNŢÍT adj., adv. 1. adj. amplu, detaliat, dezvoltat, (înv.) amănunt. (O relatare ~; un plan ~.) 2. adj. atent, meticulos, migălos, minuţios, riguros, scrupulos, serios, (înv.) scump. (O cercetare ~ a faptelor.) 3. adv. atent, îndeaproape. (Cercetează ~ lucrurile.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Amănunţit ≠ concis, laconic, lapidar, succint, sumar
(Dicţionar de antonime)