amabil

AMÁBIL, -Ă, amabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. – Din fr. aimable, lat. amabilis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AMÁBIL ~ă (~i, ~e) Care manifestă bunăvoinţă şi serviabilitate; politicos. Om ~. /<lat. amabilis, fr. aimable
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AMÁBIL, -Ă adj. Prietenos, binevoitor; politicos. [Cf. it. amabile, lat. amabilis – vrednic de iubit].
(Dicţionar de neologisme)

AMÁBIL, -Ă adj. prietenos, binevoitor; politicos, sociabil. (< it. amabile, lat. amabilis)
(Marele dicţionar de neologisme)

amábil adj. m., pl. amábili; f. sg. amábilă, pl. amábile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
AMÁBIL adj. 1. v. binevoitor. 2. v. serviabil. 3. v. curtenitor. 4. v. politicos.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Amabil ≠ bădărănos, brutal, grosolan, necuviincios
(Dicţionar de antonime)