aman dex - definiţie, sinonime, conjugare
AMÁN interj., subst. 1. Interj. (Înv.) Îndurare! iertare! 2. Subst. (În expr.) A fi (sau a ajunge) la aman = a fi (sau a ajunge) la mare strâmtoare. A lăsa (pe cineva) la aman = a părăsi (pe cineva) când are nevoie de ajutor. – Din tc. aman.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AMÂNÁ, amấn, vb. I. Tranz. 1. A trece la îndeplinirea unei acţiuni într-un moment ulterior celui stabilit iniţial. 2. A purta cu vorba pe cineva. – A3 + mâne (= mâine).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AMÁN interj. înv. (se foloseşte pentru a exprima rugămintea de a ierta) Iertare; îndurare. ♢ A zice aman a cere iertare. A fi (sau a ajunge) la aman a fi în impas. A lăsa pe cineva la aman a părăsi pe cineva la nevoie. /<turc. aman
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A AMÂNÁ amân tranz. 1) A lăsa pentru altă dată. ~ adunarea. ~ plecarea. 2) (persoane) A purta cu vorba. /a + mâine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

amán interj. – Milostenie, iertare. – Mr., megl. aman. Tc. amán, din arab. amān (Şeineanu, II, 18; Lokotsch 66); cf. ngr. ἀμάν, alb., bg., fr. aman, sp. amán, ultimele direct din arab. Cf. aliman.
(Dicţionarul etimologic român)

amîna (amî́n, amînát), vb. – A trece la îndeplinirea unei acţiuni într-un moment ulterior celui stabilit iniţial; a întîrzia. Mr. amîn. De la mî(i)ne, plecîndu-se de la o combinaţie lat. de tipul *ad mane (Puşcariu 79; REW 5924), sau de la o formaţie adv. rom. *amîne. Spiritul compunerii este cel al fr. ajourner; cf. şi alb. mënoń „a întîrzia” (Philippide, II, 647). – Der. amînăcios, adj. (înv., întîrziat); amînat, adv. (Banat, tîrziu).
(Dicţionarul etimologic român)

AMAN, Theodor (1831-1891, n. Cîmpulung), pictor şi grafician român. A oscilat între academism şi romantism, prezentînd puternice trăsături realiste şi, în meşteşug, receptivitate la înnoiri impresioniste. Compoziţii cu teme istorice („Izgonirea turcilor de la Călugăreni”, „Boerii surprinşi la ospăţ de trimişii lui Vlad Ţepeş”), tablori de gen („Horă la Aninoasa”, „Bal mascat în atelier”, „Pe terasă la Sinaia”). Portrete („Principesa Zoe Brîncoveanu”), naturi moarte. În creaţia sa de gravor (acvaforte) îmbrăţişează o tematică similară cu a picturii. Fondator, alături de Gh. Tattarescu, al Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti, pe care o conduce pînă la sfîrşitul vieţii. M. post-mortem al Acad. (1991). (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

amán interj., s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

amâná vb., ind. prez. 1 sg. amân, 2 sg. amâni, 3 sg. şi pl. amână; conj. prez. 3 sg. şi pl. amâne; ger. amânând
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
AMÁN interj. v. iertare, îndurare.
(Dicţionar de sinonime)

AMÂNÁ vb. 1. (Transilv.) a tămânda. (~ plecarea.) 2. (rar) a remite. (~ o tranzacţie.) 3. a încetini, a întârzia. (~ producerea unui fenomen.) 4. a lungi, a tărăgăna, a tergiversa, (livr.) a temporiza. (~ rezolvarea unei probleme.) 5. v. păsui. 6. v. prelungi. 7. a lăsa. (Să ~ pe altă dată.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: am ama

Cuvinte se termină cu literele: an man