amantă dex - definiţie, sinonime, conjugare
AMÁNT, -Ă, amanţi, -te, s.m. şi f. Persoană care întreţine relaţii de dragoste cu o persoană de alt sex fără a fi căsătorit cu aceasta; (pop.) iubit, ibovnic. – Din fr. amant, lat. amans, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AMÁN//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană care întreţine relaţii intime cu cineva în afara căsătoriei. /<fr. amant, lat. amans, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

amánt (amántă), adj. – Îndrăgostit, iubit. Fr. amant. Cuvînt de expresivitate literară în perioada romantică, a decăzut apoi ajungîndaibă o rezonanţă vulg., ca maîtresse în fr.
(Dicţionarul etimologic român)

AMÁNT, -Ă s.m. şi f. 1. Persoană care are relaţii intime de dragoste cu cineva în afara căsătoriei; ibovnic. 2. Persoană care iubeşte şi este iubită la rândul ei de altă persoană de sens contrar. [< fr. amant, cf. it. amante, lat. amans, amantis].
(Dicţionar de neologisme)

AMÁNT, -Ă s. m. f. cel care întreţine relaţii de dragoste cu cineva în afara căsătoriei. (< fr. amant)
(Marele dicţionar de neologisme)

amánt s. m., pl. amánţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

amántă s. f., pl. amánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
AMÁNT s. concubin, iubit, prieten, (pop.) amorez, drăguţ, ibovnic, (înv.) libovnic, (arg.) gagic, gagiu.
(Dicţionar de sinonime)

AMÁNTĂ s. concubină, iubită, prietenă, (livr.) metresă, (pop.) amoreză, drăguţă, ibovnică, ţiitoare, (Ban.) bală, (înv.) posadnică, (grecism înv.) palachidă, (arg.) gagică.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: am ama aman amant

Cuvinte se termină cu literele: ta nta anta manta