amarare dex - definiţie, sinonime, conjugare
AMARÁ, amarez, vb. I. Tranz. 1. A lega o ambarcaţie cu un cablu de ţărm sau de altă navă. 2. A fixa un obiect pe o ambarcaţie astfel încât acesta să nu se deplaseze din pricina balansului ambarcaţiei. – Din fr. amarrer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AMARÁRE, amarări, s.f. Acţiunea de a amara; amaraj. – V. amara.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AMĂRÎ, amărăsc, vb. IV. Refl şi tranz. A căpăta sau face să capete gust amar. 2. Fig. A (se) întrista, a (se) supăra, a (se) mâhni. – Lat. *amarire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AMĂRẤRE, amărâri, s.f. (Rar) Faptul de a se amărî; amărăciune. – V. amărî.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A AMAR//Á ~éz tranz. 1) (nave) A lega de ţărm sau de o altă navă. 2) (obiecte aflate pe o navă) A fixa, pentru a împiedica deplasarea în timpul navigaţiei. /<fr. amarrer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A AMĂR//Î́ ~ăsc tranz. A face să se amărască. /<lat. amarire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE AMĂR//Î mă ~ăsc intranz. 1) A deveni (mai) amar. 2) fig. A deveni amărât; a se întrista; a se scârbi. /< lat. amarire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AMARA 1. Liman fluviatil cu apă sărată în Lunca Buzăului; c. 60 ha. Se mai numeşte şi Balta Amară. 2. Liman fluviatil cu apă sărată pe cursul inferior al Ialomiţei, lîngă Slobozia; 156 ha. Ad. max.: 3 m. Calităţile terapeutice ale lacului (apă minerală sulfată, cloruro-sodică şi magneziană şi nămol sapropelic) au determinat dezvoltarea staţiunii balneoclimaterice cu acelaşi nume. 3. Com. în jud. Ialomiţa, pe malul lacului cu acelaşi nume: 7.314 loc. (1991). Întreprindere de panificaţie. Staţiune balneoclimaterică, cu funcţionare permanentă din anul 1900, renumită pentru valoarea curativă a nămolului şi a apelor traumatice, ginecologice şi a unor boli asociate. Sanatoriu balnear. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

AMARÁ vb. I. tr. A fixa un obiect pe o navă sau pe altă ambarcaţie pentru a nu se deplasa din cauza balansului. ♦ A lega cu un cablu (o navă etc.). [< fr. amarrer, cf. amarre – cablu, lanţ].
(Dicţionar de neologisme)

AMARÁRE s.f. Acţiunea de a amara şi rezultatul ei; amaraj. [< amara].
(Dicţionar de neologisme)

AMARÁ vb. tr. a fixa obiectele, instalaţiile de la bordul unei (aero)nave. (< fr. amarrer)
(Marele dicţionar de neologisme)

amará vb., ind. prez. 1 sg. amaréz, 3 sg. şi pl. amareáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

amaráre s. f., g.-d. art. amarării; pl. amarări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

amărî vb., ind. prez. 1sg. şi 3 pl. amărăsc, imperf. 3 sg. amărá; conj. prez. 3 sg. şi pl. amăráscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

amărâre s. f., g.-d. art. amărârii; pl. amărâri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IARBĂ-AMÁRĂ s. v. granat, schinel, spilcuţă.
(Dicţionar de sinonime)

AMARÁRE s. (MAR.) amaraj.
(Dicţionar de sinonime)

AMĂRÎ vb. v. mâhni.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: am ama amar amara amarar

Cuvinte se termină cu literele: re are rare arare marare