amarnic
AMÁRNIC, -Ă, amarnici, -ce, adj. 1. De neîndurat, grozav, cumplit, crunt. ♦ (Adverbial) Foarte tare, foarte mult, intens. 2. Fig. Inimos, curajos. – Amar + suf. -nic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AMÁRNIC1 adv. Extrem de intens, de violent, de tare. Roţile scârţâiau ~. /amar + suf. ~nic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AMÁRNI//C2 ~că (~ci, ~ce) 1) Care este crunt; straşnic; grozav. ~ căldură. 2) iron. Care este avan; aprig. Om ~ la treabă. /amar + suf. ~nic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
amárnic adj. m., pl. amárnici; f. sg. amárnică, pl. amárnici
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
Amarnic ≠ moale
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AMÁRNIC1 adv. Extrem de intens, de violent, de tare. Roţile scârţâiau ~. /amar + suf. ~nic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
amárnic adj. m., pl. amárnici; f. sg. amárnică, pl. amárnici
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
Amarnic ≠ moale
(Dicţionar de antonime)