ambient dex - definiţie, sinonime, conjugare

ambient

AMBIÉNT, ambiente, s.n. (Franţuzism) Ambienţă. [Pr.: -bi-ent] – Din fr. ambient.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AMBIÉNT ~e n. Mediu înconjurător; ambianţă. /<fr. ambient
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AMBIÉNT s.n. Mediu înconjurător; ambianţă. [Cf. fr. ambient, lat. ambiens].
(Dicţionar de neologisme)

AMBIÉNT s. n. mediu înconjurător. (< engl., fr. ambient, it. ambiente)
(Marele dicţionar de neologisme)

*ambiént (-bi-ent) s.n., pl. ambiénturi
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

ambiént s. n, pl. ambiénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: am amb ambi ambie ambien

Cuvinte se termină cu literele: nt ent ient bient mbient