ambigen dex - definiţie, sinonime, conjugare

ambigen

[Sinonime]
AMBIGÉN, -Ă, ambigeni, -e, adj. (Gram.; rar, în sintagmele) Genul ambigen (şi substantivat, n.) = genul neutru. Substantiv ambigen = substantiv neutru. – Din lat. ambigenus „corcit”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AMBIGÉN ~ă (~i, ~e) şi substantival rar: (Gen) ~ (gen) neutru. /<lat. ambigenus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AMBIGÉN, -Ă adj. Gen ambigen = nume impropriu pentru genul neutru din limba română. [< lat. ambigenus].
(Dicţionar de neologisme)

AMBIGÉN, -Ă adj. 1. gen ~ = genul neutru. 2. cu stamine şi pistile în aceeaşi floare; monoclin, bisexuat. (< lat. ambigenus)
(Marele dicţionar de neologisme)

*ambigén2 s.n.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

ambigén adj. m., pl. ambigéni; f. sg. ambigénă, pl. ambigéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
AMBIGÉN s., adj. v. neutru.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: am amb ambi ambig ambige

Cuvinte se termină cu literele: en gen igen bigen mbigen