ambiguiza
[Conjugare]
AMBIGUIZÁ, ambiguizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face să devină ambiguu. [Pr.: -gu-i-] – Ambiguu + suf. -iza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A AMBIGUIZ//Á ~éz tranz. A face să devină ambiguu. /ambiguu + suf. ~iza
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AMBIGUIZÁ vb. tr. a da un caracter ambiguu. (< ambiguu + -iza)
(Marele dicţionar de neologisme)
ambiguizá vb. (sil. -gu-i-), ind. prez. 1 sg. ambiguizéz, 3 sg. şi pl. ambiguizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A AMBIGUIZ//Á ~éz tranz. A face să devină ambiguu. /ambiguu + suf. ~iza
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Marele dicţionar de neologisme)
ambiguizá vb. (sil. -gu-i-), ind. prez. 1 sg. ambiguizéz, 3 sg. şi pl. ambiguizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)