ambiofonie
AMBIOFONÍE s.f. Metodă de modificare a acusticii unei săli prin mijloace electroacustice pentru crearea ambianţei sonore adecvate unui anumit gen de program. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. ambiophonie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AMBIOFONÍE s. f. ambianţă sonoră printr-o reverberaţie artificială a sunetelor. (< fr. ambiophonie)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AMBIOFONÍE s. f. ambianţă sonoră printr-o reverberaţie artificială a sunetelor. (< fr. ambiophonie)
(Marele dicţionar de neologisme)