ambiţiona

AMBIŢIONÁ, ambiţionez, vb. I. Refl. A avea ambiţie. ♦ Tranz. A stimula ambiţia cuiva. ♦ Refl. A se încăpăţâna. ♦ (Înv.) A râvni. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. ambitionner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A AMBIŢION//Á ~éz tranz. A face să se ambiţioneze. /<fr. ambitionner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE AMBIŢION//Á mă ~éz intranz. 1) A avea ambiţie; a fi stăpânit de ambiţie. 2) A stărui cu ambiţie într-o acţiune sau într-o atitudine (mai ales, nesănătoasă); a se încăpăţâna; a se îndărătnici. /< fr. ambitionner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AMBIŢIONÁ vb. I tr. A trezi (în cineva) ambiţia, dorinţa de a face ceva; a pune la ambiţie. ♦ refl. A dori, a căuta ceva cu multă râvnă. ♦ refl. A fi stăpânit de ambiţie, a face sforţări (desperate) pentru a obţine ceva. ♦ refl. A se încăpăţâna. [Pron. -ţi-o-. / < fr. ambitionner].
(Dicţionar de neologisme)

AMBIŢIONÁ vb. I. tr. a trezi ambiţia, dorinţa de a face ceva. II. refl. a fi stăpânit de ambiţie; a se încăpăţâna. (< fr. ambitionner)
(Marele dicţionar de neologisme)

ambiţioná vb. (sil. -ţi-o-), ind. prez. 1 sg. ambiţionéz, 3 sg. şi pl. ambiţioneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
AMBIŢIONÁ vb. v. încăpăţâna.
(Dicţionar de sinonime)