ambliopie
AMBLIOPÍE s.f. Slăbire a vederii datorată unor leziuni ale mediilor transparente ale globilor oculari, unor excese sau bătrâneţii. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. amblyopie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AMBLIOPÍE f. Stare patologică caracterizată prin slăbirea vederii, cauzată de o boală, de bătrâneţe sau de excese. /<fr. amlbyopie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AMBLIOPÍE s.f. (Med.) Slăbire a vederii, datorită unor boli, unor excese sau bătrâneţii. [Gen. -iei. / < fr. amblyopie, cf. gr. amblys – tocit, ops – ochi].
(Dicţionar de neologisme)
AMBLIOPÍE s. f. diminuare a acuităţii vizuale datorată unor boli, unor excese, sau bătrâneţii. (< fr. amblyopie)
(Marele dicţionar de neologisme)
ambliopíe s. f. (sil. -bli-o-), art. ambliopía, g.-d. art. ambliopíei; pl. ambliopíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AMBLIOPÍE f. Stare patologică caracterizată prin slăbirea vederii, cauzată de o boală, de bătrâneţe sau de excese. /<fr. amlbyopie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
AMBLIOPÍE s. f. diminuare a acuităţii vizuale datorată unor boli, unor excese, sau bătrâneţii. (< fr. amblyopie)
(Marele dicţionar de neologisme)
ambliopíe s. f. (sil. -bli-o-), art. ambliopía, g.-d. art. ambliopíei; pl. ambliopíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)