ambulatoriu dex - definiţie, sinonime, conjugare

ambulatoriu

AMBULATÓRIU, -IE, ambulatorii, adj., s.n. 1. Adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. 2. S.n. Instituţie medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistenţă medicală, fără ca aceştia să fie internaţi în spital. – Din fr. ambulatoire, lat. ambulatorius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AMBULATÓRI//U1 ~e (~i) Care nu necesită spitalizare. Tratament ~. /<lat. ambulatorius, fr. ambulatorie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AMBULATÓRI//U2 ~i n. 1) Instituţie medicală care acordă asistenţă bolnavilor fără a-i spitaliza. 2) Clădire în care se află această instituţie. /<lat. ambulatorius, fr. ambulatoire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AMBULATÓRIU, -IE adj. Care umblă, merge; fără loc stabil, mişcător. ♦ (zool.; despre organe) Care serveşte la mers. ♦ (despre tratamente) Care nu necesită spitalizare. // s.n. Dispensar pentru consultaţii şi tratamente medicale. [Var. ambulator, -oare adj. / < lat. ambulatorius, cf. fr. ambulatoire].
(Dicţionar de neologisme)

AMBULATÓRIU, -IE I. adj. care umblă, merge; fără loc stabil. ♢ (zool.; despre organe) care serveşte la mers. ♢ (despre tratamente) care nu necesită spitalizare. II. s. n. dispensar. (< fr. ambulatoire, lat. ambulatorius)
(Marele dicţionar de neologisme)

ambulatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. sg. ambulatórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. ambulatórii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ambulatóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. ambulatóriul; pl. ambulatórii, art. ambulatóriile (sil. -ri-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: am amb ambu ambul ambula

Cuvinte se termină cu literele: iu riu oriu toriu atoriu