AMBUTEÍA, ambuteiez, vb. I. Tranz. (Franţuzism) A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigaţie. [Pr.: -te-ia] – Din fr. embouteiller.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AMBUTEIÁT, -Ă, ambuteiaţi, -te, adj. Care a fost blocat cu vehicole, nave etc. – V. ambuteia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AMBUTEIÁ vb. I. tr. 1. a îmbutelia. 2. a bloca cu vehicule, nave etc. circulaţia, navigaţia. II. refl. a se încrucişa, a se împiedica. (< fr. embuteiller)
(Marele dicţionar de neologisme)
ambuteiá vb., ind. prez. 1 sg. ambuteiéz, 3 sg. şi pl. ambuteiáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AMBUTEIÁT, -Ă, ambuteiaţi, -te, adj. Care a fost blocat cu vehicole, nave etc. – V. ambuteia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Marele dicţionar de neologisme)
ambuteiá vb., ind. prez. 1 sg. ambuteiéz, 3 sg. şi pl. ambuteiáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)