AMÉNDĂ, amenzi, s.f. Pedeapsă în bani. – Din fr. amende.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AMENDÁ1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AMENDÁ2, amendez, vb. I. Tranz. 1. A îmbunătăţi, a modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege. 2. A îmbunătăţi unele însuşiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2). – Din fr. amender.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AMÉN//DĂ ~zi f. Sancţiune constând în obligaţia de a plăti o sumă de bani. A scuti de ~. [G.-D. amenzii] /<fr. amende
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A AMEND//Á1 ~éz tranz. A supune unei amenzi. /Din amendă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A AMEND//Á2 ~éz tranz. 1) (legi, texte) A ameliora printr-un amendament. 2) (soluri) A îmbunătăţi introducând anumite substanţe; a trata cu medicamente. /Din amendă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
améndă (aménzi), s.f. – Pedeapsă în bani. Fr. amende. – Der. (din fr.) amenda, vb.; amendabil, adj.; amendament, s.n.
(Dicţionarul etimologic român)
AMÉNDĂ s.f. 1. Pedeapsă în bani. 2. Amendă onorabilă = recunoaştere în public a unei greşeli proprii. [Pl. -nzi. / < fr. amende].
(Dicţionar de neologisme)
AMENDÁ vb. I. tr. I. 1. A îmbunătăţi, a modifica prin amendamente (o lege). 2. A îmbunătăţi natura solului prin introducerea unor substanţe. II. A da, a aplica cuiva o amendă. [< fr. amender].
(Dicţionar de neologisme)
AMÉNDĂ s. f. 1. sancţiune constând din plata unei sume de bani. 2. ~ onorabilă = recunoaştere în public a unei fapte. (< fr. amende)
(Marele dicţionar de neologisme)
AMENDÁ1 vb. tr. a aplica o amendă. (< amendă)
(Marele dicţionar de neologisme)
AMENDÁ2 vb. tr. 1. a îmbunătăţi prin amendamente (o lege). 2. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanţe. 3. (jur.) a modifica, a îmbunătăţi condiţia unei persoane prin reeducare. (< fr. amender)
(Marele dicţionar de neologisme)
améndă s. f., g.-d. art. aménzii; pl. aménzi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
amendá (a aplica amendă, a îmbunătăţi) vb., ind. prez. 1 sg. amendéz, 3 sg. şi pl. amendeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
AMÉNDĂ s. penalitate, penalizare, (rar) penalizaţie, (înv. şi pop.) gloabă, (înv. şi reg.) ştraf, (prin Transilv.) birşag, dârdală, (înv.) globire, hatalm, (turcism înv.) geremea. (I-a aplicat o ~ zdravănă.)
(Dicţionar de sinonime)
AMENDÁ vb. a penaliza, (înv. şi reg.) a globi, a ştrăfui. (L-a ~ cu 5000 de lei.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AMENDÁ1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AMÉN//DĂ ~zi f. Sancţiune constând în obligaţia de a plăti o sumă de bani. A scuti de ~. [G.-D. amenzii] /<fr. amende
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A AMEND//Á1 ~éz tranz. A supune unei amenzi. /Din amendă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A AMEND//Á2 ~éz tranz. 1) (legi, texte) A ameliora printr-un amendament. 2) (soluri) A îmbunătăţi introducând anumite substanţe; a trata cu medicamente. /Din amendă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
améndă (aménzi), s.f. – Pedeapsă în bani. Fr. amende. – Der. (din fr.) amenda, vb.; amendabil, adj.; amendament, s.n.
(Dicţionarul etimologic român)
AMÉNDĂ s.f. 1. Pedeapsă în bani. 2. Amendă onorabilă = recunoaştere în public a unei greşeli proprii. [Pl. -nzi. / < fr. amende].
(Dicţionar de neologisme)
AMENDÁ vb. I. tr. I. 1. A îmbunătăţi, a modifica prin amendamente (o lege). 2. A îmbunătăţi natura solului prin introducerea unor substanţe. II. A da, a aplica cuiva o amendă. [< fr. amender].
(Dicţionar de neologisme)
AMÉNDĂ s. f. 1. sancţiune constând din plata unei sume de bani. 2. ~ onorabilă = recunoaştere în public a unei fapte. (< fr. amende)
(Marele dicţionar de neologisme)
AMENDÁ1 vb. tr. a aplica o amendă. (< amendă)
(Marele dicţionar de neologisme)
AMENDÁ2 vb. tr. 1. a îmbunătăţi prin amendamente (o lege). 2. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanţe. 3. (jur.) a modifica, a îmbunătăţi condiţia unei persoane prin reeducare. (< fr. amender)
(Marele dicţionar de neologisme)
améndă s. f., g.-d. art. aménzii; pl. aménzi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
amendá (a aplica amendă, a îmbunătăţi) vb., ind. prez. 1 sg. amendéz, 3 sg. şi pl. amendeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
AMÉNDĂ s. penalitate, penalizare, (rar) penalizaţie, (înv. şi pop.) gloabă, (înv. şi reg.) ştraf, (prin Transilv.) birşag, dârdală, (înv.) globire, hatalm, (turcism înv.) geremea. (I-a aplicat o ~ zdravănă.)
(Dicţionar de sinonime)
AMENDÁ vb. a penaliza, (înv. şi reg.) a globi, a ştrăfui. (L-a ~ cu 5000 de lei.)
(Dicţionar de sinonime)