american dex - definiţie, sinonime, conjugare

american

[Sinonime]
AMERICÁN, -Ă, americani, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Statelor Unite ale Americii sau (mai rar) din populaţia de bază a unui alt stat al Americii. 2. Adj. Care aparţine (populaţiei) Statelor Unite ale Americii sau (mai rar) altui stat al Americii, privitor la (populaţia din) Statele Unite ale Americii sau (mai rar) la alt stat din America. – America (n. pr.) + suf. -an. Cf. it. a m e r i c a n o, fr. a m é r i c a i n.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AMERICÁN1 ~ă (~i, ~e) 1) Care aparţine S.U.A. sau populaţiei lor; din S.U.A. 2) rar Care aparţine oricărui stat al Americii. /Din America n. pr. + suf. ~an
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AMERICÁN2 ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a S.U.A. (ori a altui stat din America) sau este originară din S.U.A. (ori din alt stat al Americii). /Din America n. pr. + ~an
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AMERICÁN, -Ă (‹ America), adj., s.m. şi f. 1. S.m. şi f. (la m. pl.) Naţiune constituită pe terit. S.U.A. din populaţii eterogene, de religie creştină (majoritatea populaţiei). Există c. 260 de confesiuni religioase. ♦ Persoană aparţinînd populaţiei S.U.A. 2. Adj. Care aparţine Americilor şau populaţiei acestora, privitor la Americi sau la populaţiile lor; (mai ales) care aparţine S.U.A. sau populaţiei lor, privitor la S.U.A. sau la populaţia lor. ♦ Arta a. = arta care s-a dezvoltat pe teritoriul S.U.A. şi al Canadei şi care a apărut o dată cu primii colonizatori. În arhitectură, în sec. 17 şi 18 este caracteristic „stilul colonial” (construcţii în lemn). Către sfîrşitul sec. 18 se impune în arhitectura oficială neoclasicismul („Capitoliul” din Washington), căruia i se adaugă în prima jumătate a sec. 19 neogoticul. Din a doua jumătate a sec. 19 se afirmă în construcţiile publice şi de locuit arhitectura funcţională (cea mai semnificativă creaţie fiind „zgîrie-norii”). Folosirea scheletului de oţel, a betonului armat şi a sticlei a dat posibilitatea unor soluţii noi, formele evoluînd către simplitate şi eleganţă (Şcoala din Chicago-Louis Sullivan). Artele plastice s-au dezvoltat sub influenţa europeană, mai ales olandeză şi engleză. În sec. 17-18, John Smibert crează un realism figurativ care durează aproape un secol, avînd ca reprezentanţi principali pe: John Singleton Copley, Robert Feke, Benjamin West. Sec. 19 este dominat de influenţa neoclasică şi şi romantică, constînd în apariţia peisajului „cu adevărat american” şi în descoperirea „bunului sălbatic”. Se remarcă George Catlin, George Caleb Bingham şi, după războiul de Secesiune, Thomas Eakins şi Winslow Homer. Impresionismul, reprezentat mai ales de Mary Cassat nu are o importanţă deosebită în evoluţia a. a.. Sec. 20 începe cu o criză de identitate a artei, a cărei depăşire o încearcă Şcoala celor opt („Şcoala lăzii de gunoi”) condusă de Robert Henri. Momentul intrării a. a. în contextul artei moderne îl constituie apariţia Galeriei Stieglitz (Armony show). Sub influenţa marilor artişti postimpresionişti din Europa lucrează – încercînd în acelaşi timp o situare prin subiect în lumea americană – Arhur B. Dove, John Marin, Georgia O\'Keefe. Perioada interbelică este dominată de aşa-numitul „Imn al dinamului”, acceptare şi deificare a industrialului ce va determina apariţia stilului „Hard edge” şi a trei artişti majori: Stuart Devis, folosind în lucrări sale colajul, schematismul decorativ şi variaţiunile abstracte, Alexander Calder cu „Stabilele” şi „Mobilele” sale realizate în metal şi David Smith cu sculpturile ideografice. În timpul şi după al doilea război mondial, sub influenţa Bauhausului, F.L. Wright cautăcreeze în spirit modern o arhitectură organică. I se adaugă o suită de pionieri ai arhitecturii moderne veniţi din Europa: W. Gropius, Mies van der Rohe, E. Saarinen, R. Neutra. În artele plastice, Galeria „Arta secolului” a lui Peggy Guggenheim duce la apariţia expresionismului abstract (Arshile Gorky), a picturii gestuale (Jackson Pollack) şi a unui expresionism de nuanţă brutal-tragică (Willem de Kooning). Prin arta abstractă a lui Rothko şi Barnett Newman se ajunge la Noua Şcoală din New York, în cadrul căreia se dezvoltă curentele Op art (Noland), sculptura minimalistă, Pop Art (Rauschenberg, George Segal) şi hiperrealismul anilor \'70 (Charles Close, Noël Mahaffey, Tony Smith). (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

AMERICÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din S.U.A., din America. ♢ (s. f.) limba engleză vorbită în S.U.A. şi în Canada. (< fr. américain)
(Marele dicţionar de neologisme)

americán s. m., adj. m., pl. americáni; f. sg. americánă, g.-d. art. americánei, pl. americáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

núcă americánă s. f. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ánglo-americán adj., s. m. → american
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BIBAN AMERICÁN s. v. peşte-auriu, peşte-curcubeu, peşte-soare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: am ame amer ameri americ

Cuvinte se termină cu literele: an can ican rican erican