amicilor

AMÍC, -Ă, amici, -ce, s.m. şi f. Prieten. – Din lat. amicus, it. amico.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AMÍ//C ~că (~ci, ~ce) m. şi f. Fiecare dintre persoanele legate printr-un sentiment de simpatie, stimă şi ataşament reciproc; prieten. /<lat. amicus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

amíc (amíci), s.m. – Prieten. Lat. amicus (sec. XIX). – Der. amicabil, adj. (înv., amical), din it. amicabile; amical, adj., din fr. amical; amicie (var. amiciţie), s.f. (prietenie); inamic (var. inimic), s.m.; inimiciţie, s.f. (duşmănie).
(Dicţionarul etimologic român)

AMÍC, -Ă s.m. şi f. Prieten. [< it. amico, lat. amicus].
(Dicţionar de neologisme)

AMÍC, -Ă s. m. f. prieten. (< lat. amicus)
(Marele dicţionar de neologisme)

amíc s. m., pl. amíci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
AMÍC s. v. prieten.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Amic ≠ duşman, inamic, vrăjmaş, potrivnic
(Dicţionar de antonime)