amidonului

AMIDÓN s.n. Substanţă organică ce se găseşte în seminţele, fructele şi tuberculele plantelor şi care se foloseşte în industria alimentară, chimică etc. – Din fr. amidon.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AMIDÓN n. Substanţă organică, aflată în grăunţele de cereale, în tubercule, în fructe, care, extrasă, se foloseşte în industria alimentară, farmaceutică, chimică. /<fr. amidon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AMIDON (‹ fr.) s.n. Polizaharid conţinut în vegetale (grăunţe, tuberculi şi fructe). Este alcătuit din amiloză şi amilopectină. Prin hidroliză se transformă în glucoză. Constituie o sursă însemnată de glucide pentru alimentaţia omului şi a animalelor. Se obţine mai ales din cartofi şi cereale. Se utilizează pentru prepararea glucozei, dextrinei, în industria spirtului etc. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

AMIDÓN s.n. Substanţă organică, aflată în seminţe, în fructe etc. sub formă de granule, folosită în industria alimentară, chimică etc. [< fr. amidon].
(Dicţionar de neologisme)

AMIDÓN s. n. polizaharidă naturală, substanţă de rezervă în plante, sub formă de granule. (< fr. amidon)
(Marele dicţionar de neologisme)

amidón s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)