amiezi dex - definiţie, sinonime, conjugare
AMIÁZĂ, amiezi, s.f. 1. Mijlocul zilei, momentul înălţării maxime a Soarelui deasupra orizontului (corespunzător aproximativ orei 12). ♢ Loc. adj. De amiază = de prânz, de la ora prânzului. ♢ Expr. Ziua(-n) amiaza mare = în plină zi, în toiul zilei. 2. (Concr.) Zenit. 3. (Reg.) Masă principală care se ia aproximativ la jumătatea zilei; prânz. 4. (Înv.) Miazăzi, sud. [Var.: amiáz, amiéz s.n., amiázi, amiázăzi s.f.] – Din amiazăzi (< lat. ad mediam diem).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AMIÁZ//Ă amiézi f. 1) Mijlocul zilei, când soarele se ridică la înălţimea maximă pe cer. ♢ Ziua-n ~a mare a) în toiul zilei; b) în văzul tuturor. 2) art. Odihna de după masă. ♢ A face ~a a dormi puţin după masă. [G.-D. amiezii; Sil. -mia-] /<lat. ad meridiam diem
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

AMIEZÍ, amiezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A mânca şi a se odihni la amiază. – Din amiază.
(Dicţionarul limbii române moderne)

amiáză s.f. – Mijlocul zilei, ora 12. – Var. amiazi, namiază, nămiezi. Lat. medῑ die, de unde în lat. clasică meridies (› Trans. mereze), cf. it. meriggio (REW 5531), v. prov. miegdia, fr. midi. Se foloseşte în Trans. de V. cu forma mńezi „prînz”. – Der. ńedzi, vb. (Basar., a se odihni vitele).
(Dicţionarul etimologic român)

amiáză s. f., g.-d. art. amiézii; pl. amiézi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dúpă-amiáză adv., abr. d. a.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dúpă-amiáză s. f., art. dúpă-amiáza, g.-d. art. dúpă-amiézei; pl. dúpă-amiéze, art. dúpă-amiézele
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
AMIÁZĂ s. v. prânz.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: am ami amie amiez

Cuvinte se termină cu literele: zi ezi iezi miezi