amin

AMÍN interj., s.n. 1. Interj. (În texte religioase sau în practica bisericii creştine, folosit ca formulă de încheiere) Adevărat! aşa să fie! ♦ Fam. Adio! S-a terminat! 2. S.n. (În expr.) Cât(u-i) aminul sau până (ori nici) la amin = niciodată, nicidecum. – Din sl. aminŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AMÍN interj. 1) (se foloseşte ca formulă de încheiere în textele religioase, în rugăciuni etc.) Adevărat; aşa să fie. 2) fam. S-a terminat!; adio! /<sl. aminu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

amín interj. – (În texte religioase sau în practica bisericii creştine) Adevărat! Aşa să fie! Ngr. ἀμήν, sl. aminŭ.
(Dicţionarul etimologic român)

amin! interj. 1. gata!, s-a terminat! 2. asta-i tot! (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

amín interj., s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
AMÍN interj. v. adio!
(Dicţionar de sinonime)