AMINTÍ, amintesc, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A-i reveni în minte un fapt, un lucru din trecut. 2. Tranz. A face pe cineva să-şi aducă aminte de ceva. 3. Tranz. A pomeni, a menţiona ceva sau pe cineva. – Din aminte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AMINTÍRE, amintiri, s.f. I. Faptul de A(-şi) aminti. ♢ Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. II. 1. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. 2. Obiect (dăruit) care aminteşte de cineva sau de ceva; suvenir. 3. (La pl.) Gen literar, asemănator cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viaţă. – V. aminti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A AMINT//Í ~ésc 1. tranz. 1) (fiinţe, lucruri, fapte din trecut etc.) A face să apară în minte. 2) A aduce vorba în treacăt despre cineva sau despre ceva; a pomeni; a menţiona. 2. intranz. A-i reveni în minte; a-şi rememora. /Din aminte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AMINTÍR//E ~i f. 1) v. A AMINTI. 2) Imagine păstrată în memorie. În ~ea cuiva. A lăsa o ~. 3) Obiect (dăruit sau procurat) care aminteşte de cineva sau de ceva; suvenir. 4) la pl. Scriere în care sunt cuprinse memorii. [G.-D. amintirii] /v. a aminti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
amintí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. amintésc, imperf. 3 sg. aminteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. aminteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
amintíre s. f., g.-d. art. amintírii; pl. amintíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
AMINTÍ vb. 1. a arăta, a cita, a indica, a menţiona, a pomeni, a semnala, (rar) a semnaliza, (înv.) a memora, a prenumi, (fig.) a atinge. (Problema este ~ într-un document.) 2. a evoca, a redeştepta. (A-i ~ vremurile de odinioară.) 3. a şti. (Îţi ~ cum erai acum doi ani?)
(Dicţionar de sinonime)
AMINTÍRE s. 1. v. semnalare. 2. v. pomenire. 3. aducere-aminte, (astăzi rar) suvenir, (grecism înv.) promit. (Dulci ~.) 4. memorie, minte. (I-au rămas în ~ toate aceste lucruri.) 5. memorie, (înv.) pamente. (În ~ lui s-a ridicat un monument.) 6. semn. (Îi cere o ~ spre a nu-l uita.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AMINTÍRE, amintiri, s.f. I. Faptul de A(-şi) aminti. ♢ Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. II. 1. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. 2. Obiect (dăruit) care aminteşte de cineva sau de ceva; suvenir. 3. (La pl.) Gen literar, asemănator cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viaţă. – V. aminti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AMINTÍR//E ~i f. 1) v. A AMINTI. 2) Imagine păstrată în memorie. În ~ea cuiva. A lăsa o ~. 3) Obiect (dăruit sau procurat) care aminteşte de cineva sau de ceva; suvenir. 4) la pl. Scriere în care sunt cuprinse memorii. [G.-D. amintirii] /v. a aminti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
amintí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. amintésc, imperf. 3 sg. aminteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. aminteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
amintíre s. f., g.-d. art. amintírii; pl. amintíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
AMINTÍ vb. 1. a arăta, a cita, a indica, a menţiona, a pomeni, a semnala, (rar) a semnaliza, (înv.) a memora, a prenumi, (fig.) a atinge. (Problema este ~ într-un document.) 2. a evoca, a redeştepta. (A-i ~ vremurile de odinioară.) 3. a şti. (Îţi ~ cum erai acum doi ani?)
(Dicţionar de sinonime)
AMINTÍRE s. 1. v. semnalare. 2. v. pomenire. 3. aducere-aminte, (astăzi rar) suvenir, (grecism înv.) promit. (Dulci ~.) 4. memorie, minte. (I-au rămas în ~ toate aceste lucruri.) 5. memorie, (înv.) pamente. (În ~ lui s-a ridicat un monument.) 6. semn. (Îi cere o ~ spre a nu-l uita.)
(Dicţionar de sinonime)